Multiple modificări au fost aduse Codului de Procedură Fiscală prin Ordonanța de Guvern nr. 30/2017.
Modificările aduse Codului de Procedură Fiscală au fost analizate de către compania de audit și consultanță fiscală Deloitte România.
Cele mai importante noutăți se referă la: atragerea răspunderii solidare cu debitorul a terțelor persoane; răspunderea persoanelor care desfășoară profesii liberale; interacțiunea dintre autoritățile fiscale și contribuabili în cadrul procedurilor de administrare; inspecția fiscală; facilitățile fiscale, respectiv, posibilitatea eșalonării la plată a obligațiilor fiscale; procedura de executare silită și remediile legale pentru suspendarea acestei proceduri; măsurile asigurătorii; procedura de soluționare a contestației fiscale; colaborarea dintre autoritățile fiscale din cadrul UE.
Conform noilor prevederi, răspund solidar cu debitorul:
- Entitatea care a emis scrisoarea de garanție bancară/polița de asigurare în cazul în care nu a transferat către bugetul de stat sumele de bani acoperite de acestea la solicitarea organelor fiscale (cu condiția ca toate celelalte condiții prevăzute de mecanismul suspendării executării prin intermediul scrisorii de garanție bancară să fie îndeplinite);
- Persoana (fie fizică sau juridică) care a generat cu rea-credință acumularea de obligații fiscale de către un debitor insolvent (față de care o astfel de procedură a fost demarată).
Deloitte se așteaptă ca băncile să devină mai precaute și relativ reticente față de emiterea unor astfel de garanții din cauza expunerii sporite. Totodată, aceste modificări pot duce la creșterea costurilor asociate emiterii scrisorii de garanție bancară.
Cu privire la aspectele referitoare la insolvabilitate, noile prevederi sunt menite să ușureze atragerea răspunderii solidare a acționarilor (persoană fizică/juridică) și a administratorilor debitorului insolvent. Astfel, anticipăm o ușoară creștere a deciziilor de atragere a răspunderii solidare de către organele fiscale.
Răspunderea persoanelor care desfășoară profesii liberale
În ceea ce privește persoanele care desfășoară profesii liberale, acestea răspund pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul de afectațiune dedicat desfășurării unei astfel de activități. Numai în măsura în care patrimoniul de afecțiune nu este suficient în acest sens, organele fiscale sunt îndreptățite să execute alte bunuri ale debitorului persoană fizică, suplimentar față de cele din patrimoniul de afecțiune.
Interacțiunea dintre autoritățile fiscale și contribuabili în cadrul procedurilor de administrare
Principalele modificări se referă la traducerea documentelor suport, domiciliul fiscal, comunicarea actelor fiscale, secretul fiscal, contribuabilii nerezidenți, depunerea unei declarații fiscale la un organ fiscal necompetent, termenele de plată, deciziile de accesorii.
Reguli precise sunt introduse cu privire la traducerea documentelor prezentate de către contribuabil autorităților fiscale. Astfel, dacă autoritățile fiscale solicită expres contribuabilului să depună documente, certificate sau alte acte relevante, traduse în limba română, iar contribuabilul nu se conformează, niciunul dintre documentele transmise în altă limbă nu va fi luat în considerare.
Sunt introduse noi prevederi referitoare la situația în care intervine o schimbare a domiciliului/sediului social. Dacă acest domiciliu/sediu social coincide cu domiciliul fiscal al contribuabilului, transferul contribuabilului între autoritățile fiscale intervine din oficiu în termen de 15 zile, fără a fi necesare formalități suplimentare din partea contribuabilului.
Noile prevederi modifică și procesul de comunicare a actelor fiscale (inclusiv a deciziei de impunere) permițând organelor fiscale efectuarea unei comunicări mai rapide în eventualitatea în care contribuabilul nu este găsit la sediul declarat.
Noi prevederi sunt introduse inclusiv cu privire la posibilitatea organelor fiscale de a proceda la comunicarea pe cale electronică a actelor fiscale (cu condiția ca în prealabil contribuabilul să își exprime intenția în acest sens).
Astfel, în eventualitatea în care comunicarea nu a putut fi realizată conform regulii generale (i.e. prin intermediul poștei cu confirmare de primire), va fi realizată prin publicitate. Schimbarea constă în diminuarea considerabilă a intervalului dintre momentul publicării actului comunicat și împlinirea termenului la care procedura de comunicare este considerată ca fiind îndeplinită. Noul interval este de doar 15 zile față de 60 de zile conform prevederilor anterioare.
A fost introdus un nou mijloc de comunicare, respectiv comunicarea actelor direct de către reprezentanții organelor fiscale. Dacă contribuabilul primește actul, data comunicării este considerată data la care actul îi este
prezentat. În cazul în care contribuabilul nu primește actul, organele fiscale emit un proces verbal pe care îl afișează pe ușa contribuabilului, putându-se produce două posibile rezultate: dacă contribuabilul nu este găsit la domiciliul său și nu se prezintă la sediul organelor fiscale în 15 zile de la data întocmirii procesului verbal, actul este considerat comunicat la expirarea termenului de 15 zile; dacă contribuabilul refuză să primească actul fiscal, comunicarea se consideră efectuată în momentul în care reprezentanții organelor fiscale au emis și afișat procesul verbal pe ușa acestuia.
Actele fiscale emise cu privire la un contribuabil care se află în procedura insolvenței/de lichidare vor fi comunicate către administratorul judiciar/lichidator.
Trebuie acordată o atenție deosebită la primirea actelor fiscale sau în eventualitatea așteptării comunicării unui act fiscal pentru a preveni pierderea unui termen procedural și luarea măsurilor necesare în interiorul termenelor prevăzute de lege (i.e. depunerea scrisorii de garanție bancară pentru suspendarea actelor de executare, depunerea contestației fiscale, etc.).
Notarii publici și executorii judecătorești au fost excluși din categoria persoanelor care pot refuza să furnizeze informații către autoritățile fiscale cu privire la informațiile dobândite cu prilejul desfășurării activității curente.
Instituția bancară va transmite o cerere către autoritățile fiscale solicitând atribuirea unui cod de identificare fiscală românesc pentru contribuabilii nerezidenți persoane fizice sau juridice care nu dețin un cod de identificare fiscală românesc și deschid un cont bancar sau închiriază o cutie de valori. Codul va fi atribuit în termen de 5 zile de la solicitarea atribuirii.
Declarația fiscală va fi considerată depusă la momentul înregistrării acesteia chiar dacă a fost depusă la un organ fiscal necompetent din punct de vedere administrativ. Organul fiscal va transmite declarația fiscală către organul competent în termen de 5 zile lucrătoare.
În cazul în care organele fiscale emit decizie de impunere din oficiu ca urmare a nedepunerii declarației de impunere de către contribuabil, termenele de plată vor fi cele conform regulii generale prevăzute de art. 156 (i.e. 5 sau 20 ale lunii următoare).
Termenul de plată pentru obligațiile fiscale suplimentare stabilite de plată ca urmare a depunerii de către contribuabil a unei declarații rectificative va fi data depunerii declarației rectificative.
Comunicarea deciziilor de accesorii se va realiza de către organul fiscal central prin luarea în considerare a vechimii și valorii sumelor datorate, precum și a statutului juridic al contribuabilului. Dacă contribuabilul nu depune o declarație fiscală, se va aplica doar penalitatea de nedeclarare fără a fi calculate și penalități de întârziere. Sancțiunea penalității de nedeclarare se va aplica inclusiv persoanelor fizice care nu au depus declarațiile fiscale.
Inspecția fiscală
În cazul realizării unei inspecții fiscale prin sondaj, organul fiscal va indica activitățile verificate, documentele relevante și tranzacțiile reprezentative, dar și perioadele fiscale pentru care urmează să fie verificate obligațiile fiscale. Cu prilejul dispunerii inspecției prin sondaj, organul fiscal va ține cont de gradul de risc fiscal prezentat de contribuabil. Vechea reglementare stipula că verificarea va demara de la ultima perioadă inspectată.
Facilități fiscale, de exemplu posibilitatea eșalonării la plată a obligațiilor fiscale
Ca o notă generală, se poate observa o nouă abordare, acordarea acestei facilități nemaifiind lăsată exclusiv la libera apreciere a autorităților fiscale, ea apărând mai degrabă ca un drept/beneficiu al contribuabililor de care aceștia pot beneficia în măsura îndeplinirii unor condiții concrete.
Conform noilor prevederi: ratele din graficul de plată pot fi adaptate în funcție de profilul fiscal al contribuabilului, nemaifiind în mod obligatoriu fixe; pentru a menține beneficiul eșalonării fiscale, obligațiile fiscale care nu fac obiectul eșalonării și nu au fost încă achitate la momentul acordării eșalonării pot fi achitate într-un termen de 180 de zile (i.e. termenul s-a majorat de la 90 de zile); în cazul în care contribuabilul nu poate oferi garanții pentru a asigura plata obligațiilor fiscale restante (conform legii), facilitatea poate fi totuși acordată (în acest caz penalitățile de întârziere vor fi incluse în ratele din graficul de eșalonare); decizia de acordare a eșalonării la plată va fi modificată dacă decizia de impunere (prin care au fost stabilite obligațiile fiscale eșalonate) este anulată în tot sau în parte (fie de către organul de soluționare a contestației, fie de către instanțele de judecată) – în trecut această posibilitate de modificare/ajustare a deciziei de eșalonare nu era posibilă; în cazul în care contribuabilul nu își îndeplinește obligațiile ce decurg din decizia de eșalonare, pentru a mai putea beneficia de efectele eșalonării, poate solicita o dată pe an autorității fiscale să prelungească/mențină efectele facilității fiscale (în trecut această posibilitate era limitată la o singură solicitare pe întreaga perioadă a eșalonării și nu odată pe an); facilitatea fiscală nu poate fi acordată pentru obligațiile fiscale în baza cărora sunt eliberate/acordate autorizații/permise (i.e. autorizație de antrepozitar fiscal); amenzile sau obligațiile datorate către alte autorități (altele decât ANAF), chiar dacă de plata acestora ar depinde eliberarea unei autorizații/permis, nu vor fi excluse din sfera de aplicare/obținere a facilității fiscale; obligațiile fiscale ce vor face obiectul eșalonării nu pot fi mai vechi de 1 an (prin comparație cu vechea reglementare de doar 6 luni) pentru contribuabilii cu risc fiscal mic.
Cu privire la beneficiile obținute prin solicitarea unei astfel de facilități, consultanții Deloitte subliniază că: în cazul în care contribuabilul îndeplinește condițiile prevăzute de lege și oferă garanții pentru obligațiile fiscale datorate, organele fiscale vor stabili un grafic de plăți a obligațiilor fiscale și vor amâna la plata o parte din obligațiile fiscale accesorii (i.e. penalitatea de întârziere/penalitatea de nedeclarare într-un cuantum de 75%) – în cazul în care facilitatea fiscală este finalizată cu succes (i.e. ratele de plată sunt stinse la termen), accesoriile amânate la plată se anulează; va fi amânată la plată (și anulată în condițiile finalizării cu succes a facilității) și o cotă de 50% din dobânzile de întârziere, suplimentar față de penalitatea de întârziere/penalitatea de nedeclarare în cuantum de 75% (prevederea este aplicabilă doar contribuabililor care prezintă risc fiscal scăzut); toate facilitățile fiscale reprezentând eșalonări la plată care sunt în curs de desfășurare vor fi ajustate în acord cu noile dispoziții legale automat de către autoritățile fiscale în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 30/2017.
Procedura de executare silită și remediile legale pentru suspendarea acestei proceduri
Este redus intervalul de timp dintre momentul în care somația de plată a fost comunicată contribuabilului și momentul la care organul fiscal poate proceda la instituirea popririi asupra conturilor bancare ale contribuabilului (15 zile față de 30 de zile în vechea prevedere de la expirarea celor 15 zile de la momentul comunicării somației).
Dacă instanța de judecată decide suspendarea efectelor actului administrativ fiscal, toate efectele deciziei de impunere sunt suspendate iar obligațiile fiscale stabilite suplimentar nu vor fi înregistrate în certificatul de atestare fiscală.
Suspendarea va viza atât obligațiile fiscale principale cât și pe cele accesorii (calcularea de penalități de întârziere), chiar dacă astfel de obligații fiscale au fost stabilite prin decizie separată sau nu. Cauțiunea stabilită de către instanța de judecată în vederea judecării unei cererii de suspendare va fi considerată deja consemnată în cazul în care cauțiunea a fost depusă cu ocazia formulării unei cereri în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 și se introduce o nouă cerere de suspendare în temeiul art. 15 din Legea 554/2004.
Procedura de executare silită se suspendă sau nu demarează pentru obligațiile fiscale stabilite prin decizie de impunere dacă, după ce i-a fost comunicată decizia de impunere, debitorul notifică autoritățile fiscale că intenționează să obțină o scrisoare de garanție bancară care să acopere obligațiile fiscale stabilite suplimentar și care urmează să fie contestate.
Procedura de executare va fi reluată/demarată în cazul în care debitorul nu depune la organele fiscale scrisoarea de garanție bancară în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.
Ca urmare a prevederilor actuale, contribuabilii vor putea să notifice autoritățile fiscale privind intenția de a depune o scrisoare de garanție bancară și, astfel, procedura de executare silită este suspendată/nedemarată pentru 45 de zile. Cele 45 de zile permit valorificarea acestui remediu pe toată durata termenului de formulare a contestației fiscale și elimină neajunsurile din practică rezultate din nesincronizarea termenului de plată al deciziei de impunere cu termenul de contestație.
Dacă nu este depusă scrisoarea de garanție bancară anterior expirării termenului de 45 de zile, contribuabilul este pasibil de aplicarea unei amenzi în cuantum de 2.500 – 10.000 RON. Această faptă va fi considerată contravenție.
Măsurile asigurătorii
Noile reglementări prevăd expres momentul de la care măsurile asigurătorii (i.e. poprirea asiguratorie) devin executorii (i.e. 15 zile de la momentul la care se primește somația cu privire la obligațiile fiscale stabilite suplimentar de către organul fiscal). Sub imperiul vechii reglementări, organele fiscale erau îndreptățite să procedeze la executarea măsurilor asigurători începând chiar din momentul în care decizia de impunere devenea executorie.
O altă modificare vizează efectele pe care le produce sesizarea organelor penale de către organele fiscale. În reglementarea anterioară, în cazul unei anchete penale, măsurile asigurătorii fiscale trebuiau să fie înlocuite cu măsuri echivalente penale. Noile modificări prevăd că măsurile asigurătorii fiscale rămân în vigoare fără a mai fi necesare demersuri suplimentare.
Astfel termenul maximal de 6 luni pentru care puteau fi menținute măsurile asigurătorii (după expirarea acestui termen măsurile expirau de drept) nu va mai fi aplicabil. În realitate, măsurile asigurătorii fiscale vor fi menținute până la finalizarea cauzei penale (fie de către organele penale sau de către instanța de judecată).
Pe de altă parte, noile reglementări prevăd posibilitatea anulării (totale sau parțiale) a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii în ipoteza în care temeiul care a stat la baza instituirii măsurilor nu mai este unul valid.
Totodată, modificările prevăd faptul că nu vor fi instituite măsuri asigurătorii cu privire la un debitor insolvent.
Noile prevederi mențin posibilitatea depunerii de garanții la dispoziția organelor fiscale (i.e. bunuri similare cu cele sechestrate, scrisoare de garanție bancară, etc.) pentru anumite perioade (i.e. 6 luni, 1 an, până la finalizare cercetărilor penale, în funcție de cazul aplicabil).
Procedura de soluționare a contestației fiscale
În cazul în care contribuabilul solicită susținerea orală a contestației, organul fiscal de soluționare a contestației va cita la data stabilită doar contribuabilul contestator, pe reprezentanții acestuia și persoanele introduse în cauză, nu și reprezentanții organului fiscal emitent al actului atacat prin intermediul contestației fiscale.
În cazul în care organul de soluționare dispune desființarea deciziei de impunere și dispune refacerea inspecției fiscale, decizia va fi pusă în executare în 60 de zile în cazul contribuabililor mari și mijloci și în 30 de zile în cazul celorlalți contribuabili.
În cazul în care contestația fiscală formulată împotriva deciziei de impunere nu este soluționată în termen de 6 luni de la depunere, contribuabilul poate solicita direct instanței de judecată să o anuleze. Cu toate acestea termenul de 6 luni va fi suspendat în cazul demarării unei cercetări penale. Mai mult decât atât termenul de 6 luni va fi prelungit în cazul în care probe suplimentare sunt necesare pentru soluționarea contestației (e.g. prevederile legale stipulează termene clare în vederea strângerii unor astfel de documente).
Colaborarea dintre autoritățile fiscale din cadrul UE
Noile reglementări implementează mai multe regulamente europene și alte convenții referitoare la colaborarea dintre autoritățile fiscale din cadrul UE. Scopul „procedurii de colaborare internațională” este mult mai clar definit, incluzând obligațiile fiscale care fac obiectul acestui capitol din cuprinsul Codului de Procedură Fiscală.
Sursa articolului: www.roaliment.ro