„Trebuie să respectăm dorința consumatorului” – este laitmotivul răspunsurilor pe care Daniel Botănoiu ni le-a oferit atunci când a venit vorba de legea 150, programul pentru tomate sau scandalul dublului standard. Secretarul de stat din MADR, speaker la expo – conferința „Produsul românesc”, nu a ezitat să îi înțepe pe cei care au contestat „legea supermarketurilor” la Comisia Europeană înainte ca aceasta să intre în vigoare și este convins că procentul de 51% va fi acceptat de decidenții din capital Belgiei, odată ce „lanțul scurt” va fi schimbat cu termenul „autohton”.
RO.aliment: Termenul pentru modificare legii 150 se apropie de final. Reprezentanții industriei alimentare spun că ar trebui ca actul normative să fie împărțit în două: o parte pentru industria alimentară și o alta pentru produsele proaspete.
Daniel Botănoiu: Este un punct de vedere. Bănuiesc că nu tot ce spun unii sau alții dintre parteneri de pe filieră trebuie pus în practică a doua zi. Avem un termen până la care trebuie să răspundem Comisiei Europene, dar am facut o solicitare prin intermediul Ministeriului Afacerilor Externe să obținem încă două luni, astfel încât să adunăm toate studiile și analizele făcute pe sector, astfel încât să putem da un răspuns corect Comisiei pe fiecare problemă ridicată. Spun lucrul ăsta pentru că a fost un comitet interministerial la care Ministerul Agriculturii este parte. Nu MADR decide. Este o inițiativă parlamentară pe care noi o susținem. Ceea ce vreau eu să întăresc este faptul că, atât producătorul, cât și consumatorul din România trebuie protejați. Spun protejat în sesnul în care consumatorul mi-a cerut produse de calitate, cu o valoare ridicată, proaspete, din producția internă, iar pe de altă parte accesul producătorului român în piețele din România. Eu cred că produsele autohtone și definițiile date au fost în regulă.
Sigur că poate legea trebuie modificată, dar ce este surprinzător este faptul că pentru articolul 12 (n.r. art. 12 Comerciantul persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie, să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare.) nu s-au emis normele și am fost penalizați pentru ceva ce nu a fost pus în practică. Ca atare, îi invit pe toți participanții de pe această filieră să se așeze la masă cu noi și să găsim formula cea mai bună. Poate că sunt și alte lucre care trebuie schimbate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să dăm acces produselor românești pe piață și că nu trebuie să permitem consumul de produse proaspete din fermele românești. Cum vom reuși, vom vedea. Eu rămân la părerea că definiția lanțului scurt era una corectă. Sigur că orice inițiativă de modificare care are argumente în spate poate sta în picioare. Cert este că am investit foarte mult în ultima perioadă în sectorul agricol. Anul trecut erau 292 milioane de euro plătite, anul acesta sunt 2,1 miliarde de euro plătite. Este o sumă destul de consistent introdusă în economia reală care, la rândul ei, produce efecte și nu trebuie să ne fie rușine cu produsele românești. Sunt de o calitate foarte bună și cred că o să-și găsească până la urmă piețele corespunzătoare. Capacitatea de negociere a producătorilor în relația cu hipermarketurile este o problemă care se discută la nivel european, nu numai în România.
Botănoiu: Consumatorul român a spus: vreau produse proaspete, vreau produse românești
RO.a: Procentul de 51% se va menține?
D.B.: Se va menține. Acele 51% sunt produse autohtone. Autohton pentru mine înseamnă piața Uniunii Europene.
RO.a: Deci autohton însemnă tot ce este produs în UE?
D.B.: Autohton înțeleg tot ce este produs în fermele mele. Asta înseamnă că îl împiedic pe celalalt să vină la mine. Eu nu înțeleg care este problema cu 51%?
RO.a: Era un punct din lista de observații a Comisiei Europene?
D.B.: Da, pentru că era vorba de produse românești. Acum am spus 51% produse autohtone, că probabil româesc a deranjat. Atâta timp cât legea aceasta s-a fundamentat pe acel procent de 51%, trebuie să creștem gradul de acces al produselor românești pe piață. Consumatorul român a spus: vreau produse proaspete, vreau produse românești; vreau carne crescută cu porumb, nu vreau carne crescută cu hrană lichidă; vreau tomate crescute pe sol, nu tomate crescute în strat hidroponic.
RO.a: Unde credeți că s-a greșit? Franța, Italia și alte state au implementat legi asemănătoare cu a noastră cu acordul Comisiei Europene, pe când noi am fost amenințați cu infrigmentul ?
D.B.: Și noi o să ajungem la o înțelegere cu cei din Comisia Europeană, explicând mai bine ceea ce s-a întâmplat. Cred, de asemenea, că dacă partenerii de pe filieră vor înțelege că acesta este mersul pe care consumatorul la trasat, atunci nu vom avea probleme. În luna iunie, când legea nu era apărută, nouă ne-a venit o sesizare de la Comisia Europeană să explicăm cele trei puncte de care discutați dumneavoastră: 51%, taxele și promovarea produselor. Păi dacă noi nu aveam legea funcțională ce trebuia să explicăm? Vă dați seama ce lobby puternic există în spate ca să se mențină o stare de fapt. Noi am decis să facem ce zice consumatorul român și mai puțin ce spun firmele.
RO.a: Dar faptul că nu s-a respectat procedura și că Bruxellesul nu a fost anunțat în timp ce legea în stare de proiect a cântărit în judecata Comisiei?
D.B.: Se transmite în faza de proiect dacă este ajutor de stat. Conform legii 21 a concurenței, notificatorul este fie Consiliul Concurenței, fie Ministerul Agriculturii. Trimiți un proiect Comisiei Europene când ai o sumă de bani în spate, care pot strica funcționarea unei piețe. Aici era o chestiune organizatorică. Vi se pare mai logic ca Franța să aibă produse cu etichetă în care să scrie: „consumați asta, că provine din…” sau ceea ce am permis noi? Noi am spus: în România există hypermarket în mijlocul orașului. În statele pe care dvs le-ați enunțat, magazinele nu sunt în mijlocul orașului. Având în vedere aceste facilități este normal să aducem în ele ceea ce ne cere consumatorul. Omul a înțeles că i-ai pus hipermarketul acolo, dar pe altă parte vrea și el un produs cu o valoare și un gust pe care îl percepe din copilărie, nu un produs pe care el nu îl cunoaște, dar pentru faptul că numai pe el îl găsește acolo începe să-l consume.
RO.a: Vă gândiți să adoptați modelul francez și legea 150 să își producă efectele pe o perioadă limitată în timp, ca apoi să faceți schimb de opinii cu cei din Comisia Europeană?
D.B.: Schimb de opinii facem și acum cu Comisa Europeană. Am făcut și vom face ori de câte ori vom fi solicitați. Noi trebuie să luăm măsuri cât mai rapide, pentru că de foarte mult timp fermierii noștri sunt lăsați undeva suspendați. Noi discutăm de marea masă, pentru că noi nu avem o agricultură organizată de 100 de ani, ca în celelalte state. Noi avem o agricultură duală, cu 800 de mii de ferme mici și mijlocii și doar 16 mii mari, care pot produce pe piață. Dacă luăm și analizăm să vedem ce se întâmplă la nivel național constatăm că chiar avem nevoie de astfel de măsuri care să stimuleze cumva apetitul celor care vin să se organizeze. Ei trebuie să aibă predictibilitate când duc mărfurile unde le duc, să-și încaseze măcar prețul pe cost pe produsul respectiv, nu să producă și apoi să vândă la marginea șanțului și să nu cumpere nimeni. Pentru că după aceea, ei vor cere ajutoare sociale.
RO.a: Deci nu luați în calcul o limitare în timp, cel puțin într-o primă fază?
D.B.: Credeți că ar fi benefică?
RO.a: Unii dintre partenerii dumneavoastră așa cred.
D.B.: Dacă majoritatatea partenerilor spun da, sigur că vom ține cont de punctul lor de vedere, dar deocamdată vă reamintesc că nu Ministerul Agriculturii a inițiat această modificare, iar Parlamentul trebuie să decidă dacă ține cont sau nu de ea. Din punctul nostru de vedere, acolo unde sunt majorități, ele trebuie să respectate. Deocamdată eu nu știu să se fi constituit majorități din punctul acesta de vedere.
RO.a: Apropo de partenerii de discuție, domnul Ladoși spunea ca legea a fost castrată?
D.B.: Dar asta nu trebuie să mă întrebați pe mine, ci pe deputații din Comisia de Agricultură. Eu știu că la aceea reuniune președintele comisiei a solictat puncte de vedere de la fiecare partener de pe această filieră. Sigur, acolo se analizează și vor produce modificări pe care le consideră dumnealor. Nu cred că putem noi să influențăm decizia într-o parte sau alta. Este decizia Parlamentului și o respectăm.
RO.a: Faptul că lanțul Carrefour și-a făcut cooperativă proprie este un lucru bun sau o amenințare?
D.B.: Eu îl văd ca pe un efect al legii. Legea 150 spune că trebuie să găsim formule, astfel încât produsele să apară în magazine. Pe mine mă mulțumește faptul că văd un produs românesc, indiferent de lanțul de magazine unde apare. Nu îmi convine că trebuie să vină un lanț care să-i asocieze pe fermieri. Dar, producător nu este lanțul respectiv. El îi asigură numai desfacere. Producători sunt fermierii aceia care până în momentul acesta nu au fost asociați undeva. Orice formulă de asociere, indiferent de unde vine, care reușește să strângă în jurul lui 10 sau 100 de fermieri, pe mine mă bucură, pentru că asta înseamnă produse românești de o calitate foarte bună, prezente undeva. Eu sper să aibă câștigul preconizat. Nu doar să asigure o piața de desfacere, ci și o garantare a veniturilor membrilor cooperativelor. Atunci pot să spun dacă este un succes sau nu. Până atunci este un proiect și e bine să sprijinim orice proiect.
Botănoiu: Produsele au fost adaptate la gustul local. Am făcut și noi analize, dar nu am ieșit cu ele în piața publică
RO.a: Scandalul produsele pentru piața de vest și piața de est are în frunte țări precum Slovacia, Ungaria și Cehia pare că noi am cam fost trași de mânecă să intram în acest joc.
D.B.: Noi am fost raționali și am analizat plusurile și minusurile. Nu am stat cu brațele încrucișate, ci am pornit pe un program de analiză foarte serios, cu instituții foarte serioase și mai puțin cu vorba.
RO.a: Am făcut acest lurcu înainte de începerea scandalului sau după?
D.B.: Cred că făceam concomitent cu vecinii noștri, dar nu ne-a plăcut să ieșim. Un război nu se duce numai cu arme de distrugere în masă. Războiul poate fi și economic. Pe de altă parte, eu cred că am facut ceea ce trebuie să făcem, chiar nu ne-am ridicat să ne lăudăm. Nu am stat cu mâinile în sân și nici nu vom sta niciodată din punctul acesta de vedere.
RO.a: Până la urmă vorbim despre înșelarea consumatorului sau doar de o culpă morală? Adică avem o cantitate mai mică din ingredientul principal la același preț sau eticheta este corectă, dar avem același ambalaj?
D.B.: Produsele făcute de branduri internaționale pot fi adaptate în funcție de specificul local. Dacă dumneavoastră ați consuma mâncare chinezească din China, nu ați mai călca într-un restaurant chinezesc la noi. La fel și cu hamburgerul din SUA care nu este la fel ca aici. România și statele pe care le-ați enunțat au fost cele care a spus: trebuie să avem o reglementare la nivel european, astfel încât consumul de proteină din insecte și potențatorii de gust trebuie să respecte un standard. Dacă, de exemplu, vine un spaniol la Marea Neagră și gustă un jambon din România o să spună că nu este același produs din Spania și că noi nu respectăm calitatea. Producătorul local respectă calitatea, numai că a creat jambonul pentru gustul și tradiția locală și pentru capacitatea de cumpărare locală. Hai să reglementăm. Dacă spui că vinzi un produs, păi să fie acel produs peste tot. Nu îl mai adaptezi la gusturile locale. Îți place, bine, nu îți place, nu îl mai cumperi.
RO.a: Dar dacă ambalajul este identic ca cel din vest și produsul are același preț?
D.B.: Aici cred că ar trebui să-i întrebați pe cei de la ANPC. Trebuie găsite niște formule vizuale pe ambalaje, pentru că nu întotdeauna ai timp să citești ce scrie pe etichetă. Și acest lurcu noi l-am discutat la nivelul Comisiei Europene. Le-am explicat și ce se întâmplă în bazinul Mării Negre cu comerțul, ce se întâmplă cu dăunătorii. Sunt lucruri pe care noi le facem, nu ieșim în piața publică și în presă sa vadă lumea că România a fost vocală. Nu vreți mai bine să avem niște rezultate și după aceea să vorbim?
RO.a: Înțeleg că vecinii noștri au prezentat niște analize la Bruxelles?
D.B.: Și noi am prezentat niște analize. Până la urmă este un război economic. Toată lumea caută piețe, caută să se dezvolte, să-și mențină producătorii și produsele.
RO.a: În contextul legii 150, acest scandal ar veni mănușă pentru noi. Poate fi un argument pentru care noi solicităm ai multe produse românești.
D.B.: Nu aș fi atât de radical. De fiecare dată trebuie întrebat consumatorul ce vrea. Dacă consumatorul nu-mi plătește contravaluarea muncii mele, eu dispar. Intru în faliment. Atunci cine este proprietarul produselor mele? Consumatorul. Hai să-l întrebam pe el, degeaba spune eu că ce este venit de acolo e bun și ce e venit de dincolo nu e bun. Consumatorul român a spus ceea ce vrea. Uitați-vă ce se întâmplă cu mezelurile la noi. Ați văzut consumatorii din România să cumpere de nu știu unde? Nu, le cumpără tot pe alea tradiționale, 4-5 mărci. La vinuri la fel. Ușor, ușor, pe măsură ce diversifici producția o să ai și la brânzeturi și la iaurturi. Eu ma uit cu mare atenție la ce cumpără românii. Îl intereseză prețul și apoi alege din varietatea de produse. În momentul în care, de exemplu, produsul are o culoare verde pe etichetă, el poate să cumpere liniștit că alimentul e verificat, controlat. Aici trebuie să lucreze și privatul și publicul. Nu ca până acum când publicul rezolva cumva și privatul spunea dacă este de acord sau nu. Eforturi trebuie să facem toți, în același timp. Nu unul înainte unul și apoi vine și celălalt. Nu funcționează așa.
RO.a: Anul acesta ați lansat două programe pentru ajutarea producătorului, programul pentru tomate și programul pentru carnea de porc, la care se adaugă și cel pentru irigații. Cei de la Prodcom spuneau că în cazul programului pentru roșii anunțul a venit cam târziu și fermierii nu vor avea timp pentru producția din primăvară.
D.B.: În lunile iunie, iulie și august produc toți, deci este abundența de tomate pe piață. Acest ajutor de stat se justifică și este acceptat de toată lumea în varianta în care exceed unui program normal. Eu vin cu produse românești până la sfârșitul lunii mai și apoi în din noiembrie-decembrie, că așa mi-a cerut cel care plătește taxe și impozite. Decât să scoatem în fiecare an 35 de milioane de euro să promovăm fermierii din alte state, mai bine ducem acești bani către fermierii din România. Prin astfel de programe eu dezvolt capacitatea de producție pe care fermierul din România trebuie să o aibă. Nimeni nu acceptă varianta să dea un ajutor de stat când toată lumea produce în iunie. Consumatorul nu poate să înghită toată cantitatea de tomate din iunie. Și atunci trebuie găsită o formula, astfel încât să prelungim perioada de recoltare Nu i-a pus nimeni pe producătorii de la Prodcom să facă pe 1000 de metri pătrați 8 tonă. Nu i-a pus nimeni criterii de coloristică și dimensiune. Este un ajutordat lui direct, pentru că noi am înțeles că trebuie să îî stimulăm în perioadele când nu se poate face producție din cauza climei.
RO.a: Legea irigațiilor nu a mai fost continuată de guvernul technocrat.
D.B.: Legea a fost programată până în anul 2020. Problema este că anul trecut nu au fost alocări. Anul acesta au fost făcute toate cele 40 de amenajări. Toți cei care au luat bani pe măsura 125 vor beneficia de aceste investiții. Trebuie să așteptăm 200 de zile pe legea achizițiilor publice până îți apare decizia. Înțeleg că este un proiect de act normativ care să scurteze această perioadă.
Sursa articolului: www.roaliment.ro